Traznai

Povesteam unei prietene urmatoarea intamplare. Iar ea intreba cum de poate cineva sa aiba rabdare cu copiii cand fac traznai. Eu una recunosc ca nu am nevoie de rabdare cand fac copiii traznai, ci in alte situatii, de exemplu cand nu asculta ce am sa le spun, cand dureaza cate o ora sa termine Iris o tema de 15 minute etc.

Dar, traznaile, pe mine una ma amuza, desi, ca orice lucru care implica copiii, te pun suplimentar la treaba de multe ori.

Intamplarea cu pricina era: cu cateva weekenduri in urma, Cristi a luat-o cu el pe Iris la o intalnire de serviciu. Ii promisese de mult timp si era f incantata, pt ca in Brasov, unde stateau, avea sa vina si o prietena de-a ei sa stea cu Iris si Cristi.

Seara tarziu Cristi a avut o intalnire si le-a trimis in camera pe fete, sa se pregateasca de culcare. Iris 8 ani si prietena – 10, s-au gandit sa admire fantana artziana din curte, in drum spre camera. Plouase si era plin de noroi langa fantana. S-au facut fleasca si s-au umplut de noroi.

Ajunse in camera, s-au apucat sa-si spele adidasii (Iris avea doar o pereche de adidasi la ea). Nu iesea noroiul prea bine, asa ca s-au uitat in jur dupa o perie, si au gasit: peria de WC!!

Au spalat bine cu ea adidasii pe dinafara si pe dinauntru. Tavanul si toti peretii s-au umplut de noroi. S-au gandit cum sa-l stearga si au gasit solutia: cu dusul!!

Au clatit bine toti peretii si tavanul cu dusul si cand le-au picat ochii pe jos….soc! Apa de trei palme pe podea!! S-au repezit la rezerva de hartie igienica si au inceput sa stearga apa cu hartie igienica.  Scurgerea de la baie s-a infundat de la hartie …

Asta e momentul in care le-a gasit Cristi, care spera sa le gaseasca semi-adormite, cuminti in pat. Oboseala unui parinte cu copii trazniti poate atinge pragul dureros adeseori…mi-a fost mila cand mi-a povestit la telefon.

Dar acum, dupa cateva saptamani, chiar si el se distreaza cand isi aminteste…