2013-2014


A mai trecut inca un an. Pot spune ca ideile de la sfarsitul anului trecut (http://ancamodan.wordpress.com/2013/01/01/2012-2013/)

s-ar potrivi de minune ca si concluzii si pentru acest an, dar, pe langa ele, as mai adauga cateva actualizari:

1. Copiii au facut ce stiu ei mai bine, si anume au crescut :-) Iris a inceput sa-mi poarte anumite haine, iar lui Radu i-a cazut astazi primul dinte de lapte. Au inceput sa fie preocupati la alt nivel de ceea ce este in jurul lor, de oameni, de mersul lucrurilor si de ei insisi. Deci, imbatranim, dar cu folos :-)

2. In legatura cu punctul 1, de vreo luna-doua am inceput sa ma gandesc la aspectul urmator, fara a fi gasit un raspuns final inca: ma tot intreb in ce masura putem sa-i ferim pe copii de a face decizii gresite in viitor, acordandu-le mai multa sau mai putina libertate. Ca nu putem face acest lucru intr-un mod absolut, este evident. Dar totusi, calea spre responsabilitate si responsabilizare este acordarea unei libertati foarte mari , foarte precoce, pe principiul “ai sarit in apa si trebuie sa innoti”? Sau pastrand controlul asupra a ceea ce li se intampla, pas cu pas? Isi poate dezvolta responsabilitatea un copil stiind ca mereu este cineva in spatele lui gata sa-l scoata din necazuri? Desigur, se spune ca intotdeauna calea de mijloc e cea mai buna, dar unde este acest mijloc?

Daca ma gandesc la exemplele pe care le cunosc personal, cei care am fost lasati liberi de mici am reusit cumva sa ajungem cu bine la mal. Poate ca nu ne-am miscat foarte elegant, sau foarte repede, dar cu siguranta am invatat sa apreciem pamantul de sub picioare atunci cand l-am regasit. Si am invatat foarte bine deosebirea dintre delfini si rechini.

Dar cum poti sa ai garantia ca nu apare vreun rechin pe drumul copiilor tai pana cand invata ei diferenta? Ca parinte, cum dobandesti intelepciunea de a stii cat sa “lasi” si cat sa “pastrezi”? Sper ca, pe masura ce Iris se apropie cu pasi repezi de pubertate si adolescenta sa gasesc raspunsurile cele mai potrivite pentru ea, pentru ca stiu ca retete universale nu exista.

3. Sunt in continuare fascinata de oameni. Nu ma pot decide inca daca normalitatea este un concept prea stramt sau prea larg…

4. Anul acesta ceea ce credeam ca sunt esecuri s-au dovedit a fi cele mai mari reusite si cele mai mari reusite au sfarsit prin a se dovedi esecuri. De tinut minte pt viitor…

Fie ca Cel de Sus sa ne indrume anul viitor in asa fel incat sa devenim cu totii mai intelepti, mai buni si mai responsabili.

Un 2014 minunat!

Tu visezi?


Ma uitam astazi la Radu cum se juca in bratele mele cu doua masini, care mergeau pe niste strazi imaginare, prin aer, deasupra capetelor noastre. Aveau un traseu destul de complex si care includea si opriri la semafor, depasiri, frane bruste etc.

Cred ca s-a jucat asa vreo 15 minute. Ma uitam la el cat de concentrat este si am realizat ca nu exista alt mod de a construi realitatea decat visand la ea mai intai.

Eram inconjurati de multi oameni, dar nimeni nu parea mirat sau deranjat in vreun fel de jocul lui. Toti pareau perfect impacati cu ideea ca un baietel de 5 ani viseaza cu ochii deschisi. Si am inceput sa ma gandesc la faptul ca, undeva pe parcursul drumului nostru prin viata, ne pierdem in ochii celorlati dreptul de a visa. Undeva se produce aceasta ruptura si oamenii devin obsedati de concret.

Mai trist inca, cumva, la un moment dat, oamenii isi pierd si in proprii lor ochi dreptul de a visa…

Tu mai visezi inca?

2012-2013


Cateva ganduri cu care am incheiat 2012 si am inceput 2013:

- Dinamica vietii isi urmeaza calea indiferent de acceptul sau refuzul nostru, astfel incat cea mai inteleapta miscare este sa asimilam experientele pe care le traversam si sa ne adaptam acestei dinamici. Oricat de convinsi am fi la un moment dat ca un anumit lucru va dura pentru totdeauna in forma in care este, va veni, mai devreme sau mai tarziu clipa cand va trebui sa recunoastem ca, de fapt, totul, inclusiv noi, suntem trecatori si schimbatori. Vestea buna este ca acest lucru se aplica si la evenimentele si lucrurile neplacute, dureroase sau nedorite.

- Unul dintre cei mai mari dusmani ai evolutiei personale este incadrarea voita si repetitiva in tipare. Uneori ne incarceram singuri in aceste tipare, alteori acceptam sa fim inghesuiti in ele de cei care cred ca ne cunosc, sau care cred ca detin adevaruri absolute. In general, oamenii tind sa se teama de autenticitate, aceasta fiind privita ca exterm de riscanta in majoritatea societatilor, si drept urmare penalizata, individual si/sau colectiv. Asadar, autenticitatea trebuie si ea traita inteligent si asumat.

- Nu durata unui eveniment sau lucru ii da acestuia valoare si semnificatie, ci puterea pe care o are de a te transforma, de a te rupe pe tine de cel care erai inainte de el. Exista evenimente, situatii, lucruri, intalniri scurte, fulgeratoare chiar, dar care au puterea de a-ti da exact imboldul de care ai nevoie la un moment dat, de a declansa schimbarea unei paradigme care parea de neclintit. De aceea fiecare clipa trebuie primita si traita cu bucurie si plenar, cu responsabilitatea de a nu-i rani pe cei din jur si de a oferi la randul nostru, atat cat putem bucurie, transformare, mangaiere.

“The man who writes about himself and his own time is the only man who writes about all people and all time”. GEORGE BERNARD SHAW

Cismigiul din vis…visul din Cismigiu…


Exista locuri care ne leaga pe noi, cei care am fost, de noi, cei care suntem.

Cismigiul creaza pentru mine un astfel de spatiu in care trecutul si prezentul se privesc fata in fata. Imi aminteste de vremea cand, fiind la cresa, priveam cu fascinatie la boabele de roscove amestecate printre pietricelele parcului din apropierea chioscului cu porumbei. In jocul nostru, acele boabe aveau o valoare speciala si se declansau adevarate competitii in incercarea de a gasi cat mai multe. Imi aminteste de orele petrecute la chioscul de porumbei cu parintii si cu Oana.

Pe vremea aceea, painea cu care hraneam porumbeii era mai pretioasa decat cea de astazi, dar bucuria falfaitului aripilor zecilor de pasari care ne inconjurau intr-un du-te vino ametitor merita sacrificiul. Stateam nemiscata, aproape tinandu-mi respiratia, sa nu se sperie si sa zboare departe de mine. Invatam sa nu le alung…

Visam atunci ca in anii ce vor veni lucrurile vor fi mereu senine si lipsite de griji ca o zi petrecuta in Cismigiu cu cei dragi sufletului meu. Primaverile erau oficial poftite in inima mea o data cu ghioceii din Cismigiu, iar toamnele veneau oficial o data cu scartaitul frunzelor uscate sub pasi.

Au urmat zilele liceului, cand plimbarile prin Cismigiu mai tineau locul cate unei ore de scoala prea plictisitoare, sau la care profesorul nu putuse sa ajunga. Apoi, intr-o vreme, bancile si pasarile Cismigiului  capatasera un alt farmec, iar florile un alt parfum.

Peste multi ani, tot pe aleile Cismigiului mi-am plimbat primul copil. Apoi al doilea…Visele lor se amesteca acum cu realitatea mea.  Realitatea lor se amesteca acum cu visul meu…

Lectia pe care am invatat-o in acest spatiu este ca visul este o pasare fragila. Momentele cu care il hranesc sunt mai pretioase acum decat in trecut, dar bucuria provocata de falfaitul aripilor lui in jurul meu merita sacrificiul. Inca invat sa-mi tin respiratia pentru a il lasa sa se apropie de mine cat mai mult. Inca il mai sperii uneori cu cate o miscare inutila si neasteptata…Inca invat sa-mi tin respiratia…inca invat…

http://www.youtube.com/watch?v=IYI8L3aDhtA

Zambete la inceput de an


Imi place sa privesc si sa observ oamenii si interactiunile dintre ei, in general, si cele dintre copii in special.

Am observat ca exista diferite feluri de zambete pe care le impartim in dreapta si-n stanga, in functie de situatie: zambete de complezenta, de intampinare, pe post de scuza, pe post de introducere etc etc.

Am fost atenta la zambetele pe care copiii le primesc in general de la cei din jur. De regula, zambete care spun: esti mic si dragalas, esti dragut cand incerci sa te iei in serios, esti naiv etc

Acum cateva zile eram intr-un restaurant si mi-a atras atentia zambetul unui bunic sau poate unchi in fata caruia venise nepoata de 15-16 ani. Nu s-au schimbat cuvinte multe, dar bunicul a zambit intr-un fel foarte special. Un zambet care a spus clar: “sunt mandru de tine, esti o fiinta importanta pentru mine.” Era un zambet care parca privea in viitor transmitandu-i fetei ca totul va fi bine cu ea, ca el stie ca ea va gasi Drumul si va merge cu bucurie pe el, ca va face o diferenta pentru lumea in care traieste.

Nu stiu de ce, dar am senzatia ca acele cateva secunde vor avea o influenta pe termen lung in viata copilei. Si zambetul ei de raspuns a fost special, tanara si varstnic pareau ca s-au intalnit undeva intr-o alta dimensiune, rupti pentru cateva secunde de iuresul din jur.

Ea isi va aminti peste timp de unde vine, ceva din el va trai si dupa ce nu va mai fi…

Cat de la indemana este sa zambim cu sens….

8 ani!!!


Acu’ chiar ca imi dau seama cat am imbatranit: Iris a implinit azi 8 ani! Ca e frumoasa, desteapta, geniala si minunata am tot povestit pana acum, asa ca ma rezum doar sa spun esentialul care nici macar nu ar avea nevoie sa fie spus :-)

La multi ani, gamalie! Te iubesc!

Perlute noi


De curand am inaugurat noua oala de lut in care iahnia de fasole iese buna ca in nici o alta oala. Astazi Iris m-a abordat scurt in timp ce spalam oala goala: “Ai gatit intr-un ghiveci???!!”

Radu trece printr-o perioada de lipsa totala de entuziasm vis-a-vis de mersul la gradinita. In seara asta i-am spus ca a trecut weekendul. Comentariul lui: “Sper ca pana maine cand ar trebui sa merg la gradinita sa vina sfarsitul lumii”!! Bietul copil…

Asta mi-a adus aminte de o alta perla de-a lui Radu, care, relaxandu-se pe sezlong asta-vara la mare a oftat din adancul plamanilor lui de 3 ani si 10 luni si a grait: “eeehhh, maaare, nisiiip, nici o insarcinare!” Insarcinare?! Nici acum nu stiu exact de unde a cules cuvantul, desi poooatee ca dintr-o predicuta pe care eu sau taica-su le-om fii tinut-o vreodata?? :-D N-ar fi primul cuvant despre care as constientiza ca-l folosesc auzindu-l in gura copiilor…

Dileme de mama

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.